Moștenirea, denumită și succesiune, este modalitatea legală prin care bunurile unei persoane decedate sunt transmise altor persoane, și anume moștenitorilor.
Cine poate moșteni
O persoană poate fi moștenitor dacă există la data deschiderii moștenirii, are capacitatea de a primi liberalități și vocație succesorală și nu este dezmoștenită sau nedemnă.
Nedemnitatea succesorală este o sancțiune civilă prin care moștenitorul legal vinovat de o faptă gravă față de defunct sau față de memoria acestuia pierde, cu efect retroactiv, dreptul de a-l moșteni. Ea intervine, de exemplu, în caz de atentat la viața defunctului, acuzație capitală calomnioasă, nedenunțarea omorului căruia i-a căzut victimă defunctul sau ascunderea, alterarea, distrugerea ori falsificarea testamentului.
Clase de moștenitori
Moștenitorii legali ai defunctului se împart în patru clase, chemate la moștenire în ordinea următoare:
Moștenitorii din aceeași clasă și cu același grad de rudenie primesc părți egale din moștenire.
Partea soțului supraviețuitor
Soțul supraviețuitor are drept la moștenire și vine în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali. Partea care îi revine este de:
Dacă soții nu au avut copii și părinții defunctului nu mai sunt în viață, soțul supraviețuitor poate fi desemnat unic moștenitor prin testament. Soțul supraviețuitor are drept la moștenire și în situația în care cei doi soți se aflau în proces de divorț.
Dacă defunctul nu are soț, descendenți sau alte rude și nici nu a lăsat testament, moștenirea este vacantă și revine comunei, orașului sau municipiului în care se aflau bunurile.
Acceptarea și renunțarea la moștenire
Potrivit Codului civil, moștenirea poate fi acceptată în termen de un an de la data deschiderii ei, adică de la data decesului. Moștenitorul care nu acceptă moștenirea în acest termen este considerat că a renunțat la ea.
Niciun moștenitor legal nu este obligat să accepte moștenirea și poate renunța la aceasta. În acest caz, bunurile se împart între cei care au acceptat moștenirea.

